Distribuția
Sophia
Smărăndița Popii
Există povești care nu trebuie inventate. Ele există deja în memoria noastră, în cărțile copilăriei, în casele vechi, în obiectele păstrate de bunici și în cuvintele pe care generații întregi le-au dus mai departe.
„Smărăndița Popii” este întâlnirea Sophiei cu una dintre aceste lumi.
Am construit povestea în jurul copilăriei de altădată — o copilărie trăită aproape de pământ, de gospodărie și de lucrurile simple. Ia, lemnul îmbătrânit, lutul, coșurile împletite, cănile așezate pe masă și lumina care pătrunde prin ferestrele casei devin elementele unui univers în care timpul pare să fi rămas pentru o vreme pe loc.
Sophia intră în această lume cu curiozitatea firească a copilului care vrea să descopere totul. Deschide o ușă veche, cercetează obiecte necunoscute, privește, atinge, întreabă din ochi. Apoi se așază la masă și deschide caietul. Joaca lasă loc pentru câteva clipe seriozității, înainte ca lumea de afară să o cheme din nou.
Personajul Smărăndiței aduce cu el ceva ce am vrut să păstrăm în întreaga poveste: istețime, zvâc, inocență și acel soi de neastâmpăr luminos al copilăriei. Nu este o apariție solemnă într-un costum tradițional, ci o fetiță vie, curioasă, gata să descopere ce se ascunde după următoarea ușă.
Costumul popular nu este aici doar vestimentație. El devine legătura vizibilă dintre copilul de astăzi și o lume pe care o cunoaște mai ales din povești. Iar decorul tradițional nu este un simplu fundal fotografic. Este spațiul în care această lume poate exista din nou.
În Woman Metamorphosis, metamorfoza înseamnă și călătorie. Nu doar către personaje imaginare, ci și către rădăcini, memorie și identitate. Pentru câteva ore, Sophia părăsește prezentul și pășește într-o copilărie românească de altădată, cu ritmul, obiectele și simplitatea ei.
Iar fotografia face ceea ce timpul nu poate face singur: aduce două lumi împreună.
Sophia — Smărăndița Popii. O poveste despre copilărie, curiozitate și rădăcini. Despre bucuria de a descoperi trecutul nu ca pe ceva prăfuit și îndepărtat, ci ca pe o lume care poate deveni, pentru o zi, din nou vie.